vineri, 22 aprilie 2011

Mi-e dor de VOI!!!


Pe aceasta lume, nu cerem nicicand sa fim vesnici, ci vrem doar sa nu ne vedem actele si faptele pierzandu-si brusc sensul intr-o zi. Pentru ca atunci ni se arata vidul care ne inconjoara. Un vid cu atat mai "vid", cu cat o strafulgerare neasteptata pare sa despice uneori un destin. Atunci vine momentul sa ne gandim la ce se intampla, de fapt, sau sa ne intrebam, mai bine zis, de ce se intampla...
Nu stii ce s-ar fi ivit din tine. Nu stii ce Pasare Maiastra si-ar fi intins aripile din tine...
Da, din pacate, se intampla adesea in viata evenimente nefericite, care ne fac sa ne gandim la transformarea noastra in spirit. Se intampla aproape de noi inevitabilul, se intampla familiei, prietenilor, cunoscutilor...
Dramele sunt multe in viata. In urma lor raman de trait atat de putine prietenii, gingasii, iubiri, dansuri...
In asemenea momente ne oprim pentru o clipa si ne intrebam: trebuie sa ne supunem sau sa luptam? Trebuie sa te supui pentru a supravietui, si apoi sa lupti pentru a continua sa existi? In loc de raspuns, te gandesti si iti spui ca viata nu este nici simpla, nici complicata, nici cruda, nici dreapta, nici limpede, nici mohorata, nici contradictorie, nici coerenta.


Hai sa ramanem prizonierii zilei de azi, infasurati in uitare si indiferenta, acaparati de miscarea mecanica a vieti...
Urasc viitorul, nu stiu ce-mi rezerva. Acum nu exista decat prezentul, clipa, ea imi este prietena. Nici la ziua sau seara urmatoare nu vreau sa ma gandesc - imi pot fi printre cei mai mari dusmani.
In clipa asta... mi-as dori sa fiu langa VOI! Asa cum obisnuiam in fiecare an, de sarbatori, eram impreuna... Nu masor clipele petrecute impreuna ~ AZI ~ le pretuiesc!
 Mi dor sa alerg atunci cand mi-e rau in sanul familiei, acolo unde toti ma iubiti neconditionat. M-ati lasat singura, dar va promit ca voi fi tare, voi sta dreapta oricate rautati m-ar lovi. Voi fi puternica pentru voi, pentru fiecare in parte. Nu veti sti niciodata ce e in sufletul meu pentru ca vreau sa va fie voua bine acolo unde sunteti, sa nu aveti inca o grija in plus.
 … Ce pot face? Fiecare dintre noi are vise aiurite, dar si vise din cele negre... acolo unde suntem niste umbre in cautarea altor umbre.
Citesc, citesc, citesc si... ascult muzica, dar nu aud nici macar o nota. Sunt ca baietelul din poveste care si-a pierdut umbra, si care nu mai poate fi fericit inainte de a o regasi. Am pierdut mai mult decat o umbra, am pierdut o parte din mine...
Universul meu s-a dislocat.

Cu toate acestea vrea sa ma pastrez neincovoiata, mandra si "indiferenta… de fapt EU ASTEPT...
O asteptare epuizanta, secreta, rusinoasa...

Mi-e rusine de NEPUTINTA MEA !!!