duminică, 10 iunie 2012

Azi am evadat O Clipa in Ireal...

In picioare, la fereastra, cu pisica torcand in bratele ei, contempla melancolic intunericul. Pe strada, lume putina. Ochii ei visatori priveau in gol, parca adresandu-se unor ochi nevazuti...
Mireasma noptii o invalui si, o clipa, i se paru ca EL se apleaca spre ea, in intuneric. Parea ca-i simte atingerea degetelor, respiratia calda si buzele lui facandu-si loc in parul ei... retraia totul in minte, avand ca intr-un vis senzatia ca EL se afla langa ea. Dar... se inselase din nou. EL era tot atat de departe, cum era si noaptea insasi, cu caldura si murmurele ei...
 

Ca printr-un miracol, cadura se potoli... Usor, intunericul a fost strabatut de o delicata melodie in major, ca un Murmur de Speranta, ca un Freamat de Nadejde indepartata la inceput, apoi tot mai apropiata..."O, Iubire, gandi ea, din atatea stele ale acestui Univers, din eterna lor culoare, am ales lumina lor albastra - si ti-am desenat conturul... noptea si-a insusit culoarea ochilor tai.... 
Intr-un tarziu, se strecura in asternut cu ferma intentie de a uita TOT ce se petrecuse. Ramase multa vreme treaza, cu ochii larg deschisi in intuneric. Abia spre dimineata, inchise ochii ca se se elibereze de imaginea LUI, dar deodata aceasta deveni de zece ori mai clara, iar sentimentele ei si mai intense. Intamplarile acelor saptamani se perindau neincetat prin mintea ei... amintiri, aidoma unor flori, cu aceeasi mireasma, caldura si culoare, dar nici una dintre ele nu i se imprimase atat de staruitor in minte ca amintirea clipei cand, el ii soptise atat de incet incat numai ea il auzise.............
 

In jur, plutea o lumina anumita, verde deschis, care-o facea sa se simta trista - lumina plantelor delicate si a asteptarii ca EL sa se intoarca ACASA. Fiindca oricat ii placea sa se plimbe fara scop prin casa, mangaind  mobila, lucrurile lui, era pierduta fara EL. N-ar fi putut sa explice de ce, si cel putin i-ar fi putut explica LUI, care cu siguranta stia...  

Cu tine, fara tine... trandafirul din bucatarie lacrimeaza albastru...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu