luni, 19 noiembrie 2012

De ce TU?!?

Sunt femeie, adica nehotarata, imprevizibila, sensibila, dificila, incapatanata, dar si pasionala, iertatoare, curajoasa, loiala, rabdatoare. Da, recunosc ca iubesc cu pasiune, fara sa-mi pun centura de siguranta, dar si plang usor si imi schimb dispozitia rapid din cauza unui cuvant sau gest necugetat.
Cateodata imi doresc ca viata sa fie mai blanda cu mine, sa nu mai imi pună in cale atatea provocari, sa
invat să fiu mai relaxata, sa am o gandire mai putin confuza, nu cu zeci de mii de ganduri contradictorii pe minut, sa nu ma raportez mereu la toti si la toate, sa nu mai traiesc atat de intens totul, sa nu…, sa nu…, sa nu… Dar, cum spuneam, sunt femeie cu destula experienta pentru varsta pe care o am, care ma fac sa pun sub semnul intrebarii orice incercare, sa cern prin sita constiintei orice decizie, dar recunosc, mai dau si cu bata-n balta cateodata.

Multi se intreaba ce-si doreste o femeie, la ce fel de viata viseaza o femeie. Consider ca suntem atat de usor de citit uneori, dar unii chiar nu vor sa-si dea silinta :)  Este de ajuns pentru o femeie sa aibe  alaturi un barbat care o iubeste, care o imbratiseaza si o saruta in fiecare dimineata. Un barbat alaturi de care se simte fericita, implinita. Asta este ceea ce viseaza orice femeie. Atat timp cat le are, va fi fericita si va putea depasi orice obstacol.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit! Ceea ce vreau sa spun, este ca o femeie nu are neaparata nevoie de un barbat pentru a reusi in viata... insa doar alaturi de un barbat, o femeie se poate numi implinita! Cu totii putem fi puternici si singuri, insa doar alaturi de o alta persoana putem fi impliniti si sufleteste. Este valabil si pentru voi, barbatiii, cat si pentru noi, femeile, pentru ca sufletul, indiferent daca este de gen masculin sau feminin, are intotdeauna nevoie de iubire, oricat de bine te-ai descurca de unul singur.

Daca iubesti cu adevarat o femeie, uita-te in ochii ei si fii tu. Te va iubi pentru ca ai grija de ea, pentru ca esti acolo cand are nevoie de tine, pentru ca se simte importanta cand o tii in brate. Si, mai ales, te va iubi pentru ca faci toate astea natural, pentru ca asta iti doresti cu adevarat, pentru ca acolo vrei sa fii in fiecare secunda, pentru ca mangaierea ei te face sa te simti intreg.

Cat despre mine, candva, demult eram o fata care visa la iubirile absolute din carti, din povesti, insa, acum cativa ani mi-am ingropat astfel de vise… demult, intr-o noapte, printre lacrimi mi-am promis ca nu voi permite nimanui sa ma mai aiba asa… ca imi voi rezerva o parte de luciditate, ca ceva va ramane mereu al meu, ca eu voi fi propriul meu univers indiferent de cine va reusi sa ma aiba. Am trecut prin atatea chestii in ultimele luni… M-am simtit coplesita, uneori am tratat totul cu indiferenta crezand ca o sa ajung sa nu-mi pese, mi-am pus mintea si gandurile, chiar si constiinta pe off, sperand ca atunci cand ma voi TREZI nu vor exista consecinte, ca voi ramane cu mandria, sufletul INTACT.
Si uite azi aici, in camera lui, scriind articolul asta.


Scriu acest articol pentru barbatii care au ajutat femeia, si nu au robit-o. Pentru barbatii care cred in puterea unei femei.
Scriu acest articol pentru EL. Pentru ca este mai activ si are mai mult spirit de aventură. Pentru ca este mult mai stabil emotional si mai stapan pe sine.
De ce EL? Pentru ca EL e cea mai frumoasă rana a sufletului meu. De ce am incredere in EL dupa atatea rani ce sufletul meu le poarta? E simplu: un barbat cu maini frumoase pur si simplu nu poate sa aiba un suflet murdar.

EL e raspunsul unei intrebari pe care nu am indraznit sa o pun niciodata, e speranta pe care nu am avut taria sa o cer, e linistea la care nu m-am putut gandi niciodata. Mi-a fost frica la inceput de tentatia ce ma imbratisa atunci cand ma aflam in preajma lui... iar asta m-a facut sa-mi aduc aminte de marele Oscar Wilde, care a scris ca: "Singura cale pentru a scapa de tentatie este sa-i cedam!"... si asta am facut...Alaturi de EL sunt mai buna, vreau mai mult si acum ma iubesc si mai mult pentru ca EL e parte din mine. Incep sa simt din ce in ce mai mult relatia asta, sa imi placa sa ii simt prezenta permanenta in viata mea, in apartamentul lui… in lumea noastra.
Ceea ce simt pentru EL e atat de linistitor… de frumos si atat de diferit de iubirea aceea pe care sunt obisnuita sa o simt. Prezenta lui ma linisteste, ma incalzeste si imi imbata simturile.
Alaturi de EL am invatat ca puterea unui barbat nu sta in umerii sai largi, ci in lungimea bratelor cu care ma imbratiseaza. Puterea unui barbat nu sta in puterea vocii sale, ci in cuvintele blande pe care stie sa mi le sopteasca. Puterea unui barbat nu sta in cat de puternic loveste, ci in cat de bland stie sa ma atinga. Puterea unui barbat nu sta in numarul de femei care il iubesc, ci in capacitatea de a fi loial unei singure femei. Puterea unui barbat nu sta in greutatile pe care le poate ridica, ci in poverile pe care le poate duce.


Sunt momente in care sunt intrebata din toate partile ce gasesc la tine? Pentru ce tu? De fapt, sa fiu sincera, sunt momente in care ma intreb si eu… Da! Sa nu crezi ca nu imi pun de mii de ori aceiasi intrebare. De ce tu? De ce tu, cand uneori, dai dovada de un egoism si un tupeu extraordinar. De ce tu, din moment ce sunt zile in care sincer, te-as lua la palme. De ce tu??? De ce tu daca sunt clipe in care ma lasi ”masca” cu atitudinea ta, cu ideile tale tâmpite. Poate e pentru felul în care ma privesti, desi eu ezit sa o fac, nu pentru ca as avea ceva de ascuns, ci pentru ca imi este teama ca te las sa te apropii prea mult, ca imi invadezi lumea, imi invadezi gandurile, imi invadezi sufletul si probabil sunt mult prea speriata. Poate pentru felul în care ma strangi in brate atunci cand ma revezi desi m-ai vazut si ieri si alaltaieri si in fiecare zi. Poate pentru ca esti “enervant”de direct si deschis. Poate pentru felul in care te maimutaresti doar sa ma vezi razand. Poate pentru momentele in care fara sa vrei, imi dai de inteles ca nu vrei sa ma pierzi, nu vrei sa pierzi toata chestia asta dintre noi. Poate pentru felul în care stii sa ma superi si apoi sa ma impaci. Poate.. poate pentru toate visele carora le dai viaţa, pentru toate planurile tale de viitor, in care ma implici si pe mine, si care, automat, devin planurile noastre. Poate pentru ca ma faci sa simt ca, in sfarsit, viata mi-a zambit sau poate pentru ca…nu ştiu, pur si simplu! Niciun motiv, nicio intrebare, nicio scuza. Se intampla si oricat te-ai agita, chestiile astea, chiar se intampla fara sa poti face nimic sa le opresti. Se intampla sa iti patrunda incet incet in suflet, oricat de stupid, copil, ratat, ciudat, ar parea in ochii celorlati. Se intampla ca mie sa imi placa, inimii tale sa ii placa. Se intampla ca tu sa sti mai bine decat oricine de ce ai nevoie, de ce are nevoie lumea mea sa prinda culoare. Se intampla ca tu sa fi cel care imi ofera raspunsuri la majoritatea intrebarilor mele. Se intampla! S-a intamplat! Deci, cred ca esti al meu acum. Asa zapacit cum esti!

Am redescoperit placerea de a saruta, de a-ti unii simturile, dorinta de a mangaia, de a oferii degetelor rasfatul unui trup  ferm, de a cunoaste prin absolut gustul unei pieli atat de dulce. Sarutul lui si felul in care ma atinge, atat de protector, atat de masculin, par a fi menite sa ma chinuie, sa ma rupa de realitate, sa ma faca sa ma agat de el cu disperarea unui om aflat pe marginea prapastiei. Intre moarte si libertate e numai un pas, o piatra atat de slab ancorata… Esti tu piatra mea?

Iti multumesc. Pentru bunatate, pentru intelegere, pentru rabdare, pentru iubire.

Iti multumesc. Pentru zambete, pentru îmbratisari, pentru saruturi. 
Iti multumesc. Pentru ca esti, pentru ca sunt.
 
"Daca ti-ai propus sa pasesti in viata mea, incearca sa depui putin efort sa si ramai... Sunt satula sa imi iau ramas-bun..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu