Vama Veche - Zmeul
Merita sa te chinui sa speri?... se spune ca speranta iti da puterea de a trai, dar cateodata ea poate deveni cel mai periculos dusman. Totu` in viata nu-i decat o chestiune de vointa, de a dori, sau nu, sa faci ceva...Din fericire... durerea trece si poate fi stapanita. Uneori ti se pare ca totul n-a fost decat un vis... ca si cum ar fi imposibil sa traiesti anumite lucruri. Se intampla uneori ca anumite fapte din viata noastra, in general cele mai crude, cele mai triste, pe care amintindu-ni-le dupa ce vremea a trecut, ne par ca NU sunt lucrurile noastre, ci ceva despre care am auzit vorbindu-ni-se, sau pe care le-a trait vreun prieten oarecare... refuzand sa credem ca sufletul nostru ar putea sa supravietuiasca dupa atata durere.
Trecutul nu se intoarce niciodata.
Timpul e uneori prietenul nostru rau... ne face sa ajungem inainte sau inapoi si in aceasta graba sau intarziere sta cheia fericirii sau nenorocirii noastre... timpul e cel care ne face sa ne intalnim cu durerea sau fericirea. Un minut sau un an de intarziere e totuna in fata eternitatii... si cu toate astea, acest an sau minut, sunt de ajuns pentru a face sa triumfe sau sa distruga pentru totdeauna o viata. Durerea e comunicativa si are nevoie de lume pentru a se marturisi sau pentru a uita, dar fericirea e egoista, ii place sa se izoleze, sa se reculeaga, ascunzandu-se ca si cum ar avea o comoara, pe care ar putea sa o fure cineva.
De ce sunt atat de atrasa de tine si ce trebuie sa fac? Sunt un copil. Un copil ar putea striga "Te iubesc!", ar ofta, ar geme, si-ar da ochii peste cap si s-ar complace in psihodrama lui fara falsa pudoare. Eu nu pot. Pentru a mai spune inca o data "Te iubesc!", trebuie sa ma nasc pentru a 2-a oara. Realizez prea bine anormalitatea sentimentelor mele. De-as deveni o pustoaica fara inhibitii, fara nevoia constanta de a analiza toate cate mi se intampla. Am fost spontana atunci cand am dat cu ochii de tine, a fost un val emotional. Acum realitatea isi face simtita prezenta cu duritate. Sunt sfasiata intre dorinta si ratiune. In acest moment urasc creierul. El ridica tot mai multe bariere pe care nu le pot depasi.
Opreste-te!... imi porunceste o voce necunoscuta, cu asprime.
Stapaneste-ti dorintele de fericire... nu te increde prea mult, caci inaintea ta mai sunt mii si milioane, care au intaietate la fericire. Pentru tine, drumul pana la ea e inca lung si presarat cu piedici nenumarate, pe care va trebui sa le invingi, una cate una.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu